orto

Vezi și : orto-

esperanto

(Esperanto)

Etimologie

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Pronunție

• AFI: /ˈɔr.tɔ/

Substantiv

orto, pl. ortoj

1. (geom.) unghi drept

Cuvinte apropiate

• ortanto

Referințe

• Wiktionary

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină hortus.

Pronunție

• AFI: /ˈɔrto/

Substantiv

orto m., orti pl.

1. (bot., agr.) gradină de legume/zarzavaturi
2. (bot., agr.) livadă

Sinonime

• 1: (bot., agr.) vivaio, giardino

Cuvinte derivate

• ortolano

Cuvinte apropiate

• ortaggio
• ortale
• orticello
• orticolo
• orticoltore
• orticoltura
• ortivo
• ortofloricoltura
• ortoflorofrutticoltura
• ortofrutta
• ortofrutticolo

Expresii

• coltivare il proprio orto

Vezi și

• frutteto
• pometo

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din ortus.

Pronunție

• AFI: /or.ˈtoː/

Participiu

1. forma de singular masculin la dativ pentru ortus.
2. forma de singular neutru la dativ pentru ortus.
3. forma de singular masculin la ablativ pentru ortus.
4. forma de singular neutru la ablativ pentru ortus.

---

spaniolă

(español)

Etimologie

1. Din latină ortus ‎(„răsărit”). Confer oriri.
2. Formă argotică a lui roto; din fraza culo roto.

Pronunție

• AFI: /ˈoɾ.to/

Substantiv

orto m., ortos pl.

1. (înv. și lit.; astron.) răsărit, răsărire
2. (în Chile, Argentina și Uruguay; vulgar) cur, fund

Sinonime

• 2: (vulgar) cola, culo, nalgas, trasero, posaderas

Antonime

• 1: (astron.) ocaso

Cuvinte derivate

• ortivo

Expresii

• como el orto
• del orto
• en la loma del orto
• romperse el orto

Referințe

• Real Academia Española
• Wiktionary
• Wikcionario