ortodonție

română

Etimologie

Din franceză orthodontie.

Pronunție

• AFI: /or.to.don'ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului ortodonție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ortodonție	ortodonții
Articulat	ortodonția	ortodonțiile
Genitiv-Dativ	ortodonției	ortodonțiilor
Vocativ	ortodonție	ortodonțiilor

1. parte a stomatologiei care asigură așezarea în poziție normală a dinților pe arcadele dentare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online