ortopol
Etimologie
Din franceză orthopôle.
Pronunție
- AFI: /or.to'pol/
Substantiv
| Declinarea substantivului ortopol | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ortopol | ortopoli |
| Articulat | ortopolul | ortopolii |
| Genitiv-Dativ | ortopolului | ortopolilor |
| Vocativ | ' | ' |
- punct de intersecție a perpendicularelor coborâte pe laturile unui triunghi din proiecțiile ortogonale ale vârfurilor acestuia pe o dreaptă din planul lui.
Traduceri
Traduceri