orăcăi

română

Etimologie

Din orac + sufixul -ăi.

Pronunție

• AFI: /o.rə.kə'i/

Verb

Conjugarea verbului orăcăi
Infinitiv	a orăcăi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	'
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să orăcăiască
Participiu	orăcăit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) (despre broaște) a scoate strigătul caracteristic speciei.
2. (v.intranz.) (fam.; despre copiii mici) a plânge, a scânci.

Cuvinte derivate

• orăcăială
• orăcăire
• orăcăit

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• acoria
• cârâio
• cioara
• caroia
• ocărai

Referințe

• DEX '98 via DEX online