ospătar

De la Wikționar, dicționarul liber
Un ospătar

română

Etimologie

Din ospăta + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /os.pə'tar/


Substantiv


Declinarea substantivului
ospătar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ospătar ospătari
Articulat ospătarul ospătarii
Genitiv-Dativ ospătarului ospătarilor
Vocativ ' '
  1. angajat din sectorul comercial care servește pe consumatori într-un restaurant sau în alt local de consumație și încasează contravaloarea consumației.
  2. (înv.) patron al unui birt, al unei ospătării.
    Ospătar la un han.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe