osteni
română
Etimologie
Din slavă (veche) ustanon, bulgară устан'а (ustan'a), rusă устат' (ustat').
Pronunție
- AFI: /os.te'ni/
Verb
| Conjugarea verbului osteni | |
| Infinitiv | a osteni |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
ostenesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să ostenească |
| Participiu | ostenit |
| Conjugare | IV |
- (v.intranz.) (înv. și pop.) a-și pierde puterile din cauza unui efort; a obosi.
- (v.refl. intranz.) a depune eforturi, a se strădui, a se trudi.
- (v.tranz.) a supune la un efort; a obosi pe cineva.
- (v.refl. intranz.) a obosi umblând, mergând; (p.ext.) a merge, a se duce undeva sau la cineva.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online