Sari la conținut

osteni

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din slavă (veche) ustanon, bulgară устан'а (ustan'a), rusă устат' (ustat').

Pronunție

  • AFI: /os.te'ni/


Verb


Conjugarea verbului
osteni
Infinitiv a osteni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
ostenesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să ostenească
Participiu ostenit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (înv. și pop.) a-și pierde puterile din cauza unui efort; a obosi.
  2. (v.refl. intranz.) a depune eforturi, a se strădui, a se trudi.
  3. (v.tranz.) a supune la un efort; a obosi pe cineva.
  4. (v.refl. intranz.) a obosi umblând, mergând; (p.ext.) a merge, a se duce undeva sau la cineva.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe