ostinato
română
Etimologie
Din italiană ostinato.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului ostinato | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ostinato | invariabil |
| Articulat | ostinatoul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | ostinatoului | invariabil |
| Vocativ | ostinatoule | invariabil |
- (muz.) procedeu care constă în revenirea stăruitoare a unui motiv melodic sau ritmic, însoțit de fiecare dată de alte motive.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online