pâncuire
Etimologie
Din pâncui.
Pronunție
- AFI: /pɨn.ku'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului pâncuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pâncuire | pâncuiri |
| Articulat | pâncuirea | pâncuirile |
| Genitiv-Dativ | pâncuirii | pâncuirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a pâncui și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri