pântecuț

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din pântec + sufixul -uț.

Pronunție

  • AFI: /pɨn.te'kuʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
pântecuț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pântecuț pântecuțe
Articulat pântecuțul pântecuțele
Genitiv-Dativ pântecuțului pântecuțelor
Vocativ pântecuțule pântecuțelor
  1. pântecel.


Traduceri

Referințe