pâr

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Onomatopee.

Pronunție


Interjecție

  1. (adesea pronunțat cu „r” prelungit) cuvânt care imită zgomotul sau trosnetul produs de un corp solid care se rupe sau se despică, de arderea lemnelor, de presiunea exercitată asupra zăpezii etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din a pârî (derivat regresiv).

Substantiv


Declinarea substantivului
pâr
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pâr pâri
Articulat pârul pârii
Dativ-Genitiv pârului pârilor
Vocativ pârule pârilor
  1. (reg.) cel care pârăște; pârâș, reclamant.


Traduceri

Referințe