păcurărit

română

Etimologie

Din a păcurări.

Pronunție

• AFI: /pə.ku.rə'rit/

Substantiv

Declinarea substantivului păcurărit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	păcurărit	păcurărite
Articulat	păcurăritul	păcurăritele
Genitiv-Dativ	păcurăritului	păcurăritelor
Vocativ	păcurăritule	păcurăritelor

1. (reg.) faptul de a păcurări; păstorie, păstorit.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• capturări
• cârpitura
• crăpături
• parcurați

Referințe

• DEX '98 via DEX online