păgubire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din păgubi.

Pronunție

  • AFI: /pə.gu'bi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
păgubire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ păgubire păgubiri
Articulat păgubirea păgubirile
Genitiv-Dativ păgubirii păgubirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a păgubi și rezultatul ei.


Traduceri