păncănire
Etimologie
Din păncăni.
Pronunție
- AFI: /pən.kə'ni.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului păncănire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | păncănire | păncăniri |
| Articulat | păncănirea | păncănirile |
| Genitiv-Dativ | păncănirii | păncănirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a păncăni și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri