paic

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din turcă peyk.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
paic
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ paic paici
Articulat paicul paicii
Genitiv-Dativ paicului paicilor
Vocativ paicule paicilor
  1. soldat din garda personală a sultanului sau a domnilor țărilor românești.


Traduceri

Anagrame

Referințe