paleoteriu

română

Din franceză paléothérium < latină modernă Paleotherium. Inevitabil compus din greacă antică παλαιός (palaiós, „bătrân, vechi”) + θηρίον (thēríon, „fiară, bestie”).

Declinarea substantivului paleoteriu
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	paleoteriu	paleoterii
Articulat	paleoteriul	paleoteriii
Genitiv-Dativ	paleoteriului	paleoteriilor
Vocativ	paleoteriule	paleoteriilor

mamifer dispărut; fosilă