paletă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză palette.

Pronunție

  • AFI: /pa'le.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
paletă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ paletă palete
Articulat paleta paletele
Genitiv-Dativ paletei paletelor
Vocativ paletă paletelor
  1. placă de lemn, de porțelan etc., prevăzută cu o deschizătură pentru a putea fi ținută cu mâna, pe care pictorii își întind și își amestecă vopselele când lucrează.
  2. (fig.) gamă cromatică specifică unui pictor sau unei picturi; cromatică, colorit; (p.ext.) măiestrie artistică a pictorului; (p.gener.) măiestrie artistică.
  3. lopățică rotundă sau ovală de lemn, de obicei acoperită cu cauciuc sau cu plută, cu care se lovește mingea în tenisul de masă.
  4. piesă (plată) de forme variate, folosită ca suport, ca unealtă de presat, de netezit etc. sau la diferite mecanisme și instrumente.
  5. pală (De dimensiuni mici).


Traduceri

Anagrame

Referințe