pandantiv

română

Din franceză pendentif.

Declinarea substantivului pandantiv
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pandantiv	pandantive
Articulat	pandantivul	pandantivele
Genitiv-Dativ	pandantivului	pandantivelor
Vocativ	'	'

obiect de podoabă care se poartă la gât, atârnat de un lănțișor.
element de construcție de forma unui triunghi sferic, aflat între arcele ce susțin o cupolă.