pandantiv

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză pendentif.

Pronunție

  • AFI: /pan.dan'tiv/


Substantiv


Declinarea substantivului
pandantiv
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pandantiv pandantive
Articulat pandantivul pandantivele
Genitiv-Dativ pandantivului pandantivelor
Vocativ ' '
  1. obiect de podoabă care se poartă la gât, atârnat de un lănțișor.
  2. element de construcție de forma unui triunghi sferic, aflat între arcele ce susțin o cupolă.


Traduceri