panicul
română
Variante
Etimologie
Din latină panicula, franceză panicule.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului panicul | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | panicul | panicule |
| Articulat | paniculul | paniculele |
| Genitiv-Dativ | paniculului | paniculelor |
| Vocativ | paniculule | paniculelor |
- tip de inflorescență în formă de chiorchine compus, ale cărui ramuri secundare sunt și ele ramificate și poartă flori, spiculețe sau capitule.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online