parcurgere
Etimologie
Din parcurge.
Pronunție
- AFI: /parˈkur.ʤe.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului parcurgere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | parcurgere | parcurgeri |
| Articulat | parcurgerea | parcurgerile |
| Genitiv-Dativ | parcurgerii | parcurgerilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a parcurge și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri