patentă

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Variante

Etimologie

Din franceză patente, germană Patent.

Pronunție

  • AFI: /pa'ten.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
patentă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ patentă patente
Articulat patenta patentele
Genitiv-Dativ patentei patentelor
Vocativ patentă patentelor
  1. drept exclusiv pe care îl are un inventator de a pune în fabricație și în vânzare produsul invenției sale; act, diplomă prin care se acordă acest drept; brevet de invenție.
  2. (fig.) (ir.) sistem, procedeu (propriu cuiva).
  3. certificat, dovadă.
  4. drept de a profesa, de a exercita (pe cont propriu) o activitate sau o acțiune comercială.
  5. (înv.) impozit anual plătit de negustori și de liberii-profesioniști; act prin care se confirma plata acestui impozit și dreptul de exercitare a comerțului sau a profesiunii libere.

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe