peniță

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din pană + sufixul -iță.

Pronunție

  • AFI: /pe'ni.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
peniță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ peniță penițe
Articulat penița penițele
Genitiv-Dativ peniței penițelor
Vocativ peniță penițelor
  1. diminutiv al lui pană; penișoară.
  2. placă de metal, mică și concavă, terminată printr-un vârf despicat, care, montată sau atașată la un toc sau stilou, folosește pentru a scrie cu cerneală.
  3. numele a două specii de plante erbacee cu flori alburii, care cresc în ape adânci, stătătoare sau lin curgătoare (Myriophyllum spicatum și verticillatum).


Traduceri

Anagrame

Referințe