perempțiune

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză péremption.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
perempțiune
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ perempțiune perempțiuni
Articulat perempțiunea perempțiunile
Genitiv-Dativ perempțiunii perempțiunilor
Vocativ perempțiune perempțiunilor
  1. (jur.) stingere, încetare a unui proces prin depășirea termenului legal de introducere a acțiunii; perimare.


Traduceri

Referințe