perimetru

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză périmètre, neogreacă περιμετροσ (perímetros), germană Perimeter.

Pronunție

  • AFI: /pe.ri'me.tru/


Substantiv


Declinarea substantivului
perimetru
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ perimetru perimetre
Articulat perimetrul perimetrele
Genitiv-Dativ perimetrului perimetrelor
Vocativ perimetrule perimetrelor
  1. (mat.) suma lungimilor laturilor unui poligon; linie închisă care mărginește o suprafață.
  2. suprafață cuprinsă într-un perimetru; limită a teritoriului unei localități, a unei zone etc.


Traduceri

Referințe