permanență

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză permanence.

Pronunție

  • AFI: /per.ma'nen.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
permanență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ permanență permanențe
Articulat permanența permanențele
Dativ-Genitiv permanenței permanențelor
Vocativ permanență permanențelor
  1. stare, însușire a unui lucru, a unei acțiuni, a unui fenomen care durează fără întrerupere; (calitate a) ceea ce este durabil, permanent; caracter permanent; durată lungă a anumitor lucruri, fenomene etc.
  2. (concr.) organ sau serviciu însărcinat la anumite instituții sau întreprinderi cu asigurarea funcționării permanente a unor secții (de obicei a celor care lucrează cu publicul).

Locuțiuni


Traduceri

Referințe