perturbație

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Variante

Etimologie

Din franceză perturbation < latină perturbatio, perturbationis.

Pronunție

  • AFI: /per.tur'ba.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
perturbație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ perturbație perturbații
Articulat perturbația perturbațiile
Genitiv-Dativ perturbației perturbațiilor
Vocativ perturbație perturbațiilor
  1. tulburare produsă în viața unui individ sau a unei colectivități.
  2. modificare, neregularitate, deranjament în funcționarea unui sistem, a unei mașini, în evoluția unui fenomen etc.; perturbare.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe