picător

română

Etimologie

Din a pica + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /pi.kə'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului picător
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	picător	picătoare
Articulat	picătorul	picătoarele
Genitiv-Dativ	picătorului	picătoarelor
Vocativ	picătorule	picătoarelor

1. tub de sticlă cu un capăt îngustat și cu celălalt prevăzut cu un tub de cauciuc, care servește la administrarea unei soluții (medicamentoase) în picături.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• căprițo
• cârpito
• porcăit

Referințe

• DEX '98 via DEX online