picura
română
Etimologie
Din picur.
Pronunție
- AFI: /pi.ku'ra/
Verb
| Conjugarea verbului picura | |
| Infinitiv | a picura |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
picur |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să picure |
| Participiu | picurat |
| Conjugare | I |
- (v.intranz. și tranz.) a cădea sau a face, a lăsa să cadă în picături.
- (v.intranz. impers.) a ploua ușor, cu stropi rari.
- (v.intranz.) (fig.) a răsuna, a vibra (încet); a picui.
- (v.intranz.) (înv. și reg.; de obicei cu determinările „de somn”, „din picioare”) a moțăi, a picoti.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online