picurare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din picura.

Pronunție

  • AFI: /pi.ku'ra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
picurare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ picurare picurări
Articulat picurarea picurările
Genitiv-Dativ picurării picurărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a picura și rezultatul ei.


Traduceri