pieptăn
română
Variante
Etimologie
Din latină pecten („pieptăn”).
Pronunție
- AFI: /ˈpjep.tən/
Substantiv
| Declinarea substantivului pieptăn | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pieptăn | piepteni |
| Articulat | pieptănul | pieptenii |
| Genitiv-Dativ | pieptănului | pieptenilor |
| Vocativ | - | - |
- obiect de toaletă confecționat din os, din metal, din materiale plastice etc., cu dinți mărunți, care servește la pieptănat părul sau pe care femeile îl poartă în păr ca podoabă.
- (mai ales la pl.) unealtă cu dinți metalici, folosită în industria casnică la pieptănatul fibrelor textile; pieptănuși; (p.ext.) element al mașinii industriale de pieptănat fibrele textile.
- (p.anal.) nume dat mai multor obiecte, unelte sau părți componente ale acestora, care seamănă, ca formă sau ca folosire, cu un pieptăn.
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din pieptăna.
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent pentru pieptăna.
- forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru pieptăna.