pinus

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : Pinus

latină

(Latina)

Etimologie

Din proto-indo-europeană *poi- („sevă, suc”). Înrudit cu sanscrită पितु (pitu, „sevă, suc, rășină”). Alternativ din greacă antică πίτυς, πίττα (pítus, pítta) și pix.

Pronunție

  • AFI: /'piː.nus/


Substantiv


Declinarea substantivului
pīnus
f. Singular Plural
Nominativ pīnus pīnūs, pīnī
Genitiv pīnūs, pīnī pīnuum, pīnōrum
Dativ pīnuī, pīnō pīnibusm pīnīs
Acuzativ pīnum pīnūs, pīnōs
Ablativ pīnū, pīnō pīnibus, pīnīs
Vocativ pīnus, pīne pīnūs, pīnī
  1. (bot.) pin
  2. (p.ext.) lemnul acestui arbore
  3. (mil.) lance, suliță
  4. (poetic) coroană făcută acelor pinului
  5. (p.ext.) pădure de pini

Cuvinte derivate

Referințe