pitura

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din italiană pitturare.

Pronunție

  • AFI: /pi.tu'ra/


Verb


Conjugarea verbului
pitura
Infinitiv a pitura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
piturez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să pitureze
Participiu piturat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (mar.) a vopsi cu pitură o navă, o ambarcație.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe