plângătuire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din plângătui.

Pronunție

  • AFI: /plɨn.gə.tu'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
plângătuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ plângătuire plângătuiri
Articulat plângătuirea plângătuirile
Genitiv-Dativ plângătuirii plângătuirilor
Vocativ plângătuire, plângătuireo plângătuirilor
  1. acțiunea de a plângătui și rezultatul ei.


Traduceri