plâns

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Plâns

română

Etimologie

Din verbul a plânge.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
plâns
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ plâns plânsuri
Articulat plânsul plânsurile
Genitiv-Dativ plânsului plânsurilor
Vocativ ' '
  1. faptul de a (se) plânge; tânguire; (concr.) lacrimi; plânset, plânsoare.
    Un plâns de copil.
    Oprește-ți plânsul!

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Locuțiuni


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
plâns
Singular Plural
Masculin plâns plânși
Feminin plânsă plânse
Neutru plâns plânse
  1. care a plâns, care poartă urme de lacrimi.
    Om plâns.
  2. plângăreț.

Sinonime


Traduceri

Referințe

Etimologie

Derivate regresiv din plânge.

Verb

  1. forma de participiu pentru plânge.