plăntăluire
Etimologie
Din plăntălui.
Pronunție
- AFI: /plən.tə.lu'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului plăntăluire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | plăntăluire | plăntăluiri |
| Articulat | plăntăluirea | plăntăluirile |
| Genitiv-Dativ | plăntăluirii | plăntăluirilor |
| Vocativ | plăntăluire, plăntăluireo | plăntăluirilor |
- acțiunea de a plăntălui și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri