planșă

română

Din franceză planche.

Declinarea substantivului planșă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	planșă	planșe
Articulat	planșa	planșele
Genitiv-Dativ	planșei	planșelor
Vocativ	'	'

piesă plană de lemn, subțire având lungimea mai mare decât lățimea.
coală de hârtie mai groasă ca de obicei, pe care sunt reproduse desene, fotografii, picturi, folosită ca ilustrație într-o carte.
carton pe care este executată o ilustrație, servind ca material didactic; tabel.
placă de lemn sau de metal în care se sapă litere sau note muzicale, folosită în gravură.
placă de beton folosită la pavarea drumurilor.