plancă
Etimologie
Din germană Planke.
Pronunție
- AFI: /'plan.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului plancă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | plancă | plănci |
| Articulat | planca | plăncile |
| Genitiv-Dativ | plăncii | plăncilor |
| Vocativ | ' | ' |
- drum din prăjini, pe care se transportă prin alunecare bușteni și alte feluri de lemn.
Traduceri
Traduceri