plictis

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a plictisi (derivat regresiv).

Pronunție

  • AFI: /plik'tis/


Substantiv


Declinarea substantivului
plictis
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ plictis invariabil
Articulat plictisul invariabil
Genitiv-Dativ plictisului invariabil
Vocativ plictisule invariabil
  1. (înv. și fam.) plictiseală.


Traduceri

Anagrame

Referințe