plintă

română

Din franceză plinthe.

Declinarea substantivului plintă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	plintă	plinte
Articulat	plinta	plintele
Genitiv-Dativ	plintei	plintelor
Vocativ	'	'

piesă îngustă, mai ales din scândură, confecționată special, care se fixează de-a lungul peretelui unei încăperi pentru a acoperi deschizătura dintre perete și podea; pervaz.
partea de jos a unei construcții (zid, sobă etc.) ieșită în afară.