plintă

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză plinthe.

Pronunție

  • AFI: /'plin.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
plintă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ plintă plinte
Articulat plinta plintele
Genitiv-Dativ plintei plintelor
Vocativ ' '
  1. piesă îngustă, mai ales din scândură, confecționată special, care se fixează de-a lungul peretelui unei încăperi pentru a acoperi deschizătura dintre perete și podea; pervaz.
  2. partea de jos a unei construcții (zid, sobă etc.) ieșită în afară.


Traduceri