plugări

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din plugar.

Pronunție

  • AFI: /plu.gə'ri/


Verb


Conjugarea verbului
plugări
Infinitiv a plugări
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
plugăresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să plugărească
Participiu plugărit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a munci pământul în calitate de plugar; a lucra pământul cu plugul.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe