plutări

română

Etimologie

Din plută + sufixul -ări.

Pronunție

• AFI: /plu.təˈri/

Verb

Conjugarea verbului plutări
Infinitiv	a plutări
Indicativ prezent pers. 1 sg.	plutăresc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să plutărească
Participiu	plutărit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) a merge cu pluta pe apă.
2. (v.intranz.) a transporta buștenii pe apă; a practica meseria de plutaș.

Cuvinte derivate

• plutărit

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online