plutări

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din plută + sufixul -ări.

Pronunție

  • AFI: /plu.tə'ri/


Verb


Conjugarea verbului
plutări
Infinitiv a plutări
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
plutăresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să plutărească
Participiu plutărit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a merge cu pluta pe apă.
  2. (v.intranz.) a transporta buștenii pe apă; a practica meseria de plutaș.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe