pocânzeu

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului pocânzeu
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pocânzeu	pocânzei
Articulat	pocânzeul	pocânzeii
Genitiv-Dativ	pocânzeului	pocânzeilor
Vocativ	pocânzeule	pocânzeilor

1. (reg.) persoană care are anumite atribuții în timpul unei nunți țărănești; vornicel.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online