pocăit

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a (se) pocăi.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adjectiv


Declinarea adjectivului
pocăit
Singular Plural
Masculin pocăit pocăiți
Feminin pocăită pocăite
Neutru pocăit pocăite
  1. care se căiește.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
pocăit
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pocăit pocăiți
Articulat pocăitul pocăiții
Genitiv-Dativ pocăitului pocăiților
Vocativ pocăitule pocăiților
  1. adept al unei secte creștine apărute în Ungaria în jurul anului 1825, care consideră pocăința mai presus de orice virtute; (p.gener.) adept al unor secte religioase creștine, sectant.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe