policandru
Etimologie
Din neogreacă polikándelon.
Pronunție
- AFI: /po.li'kan.dru/
Substantiv
| Declinarea substantivului policandru | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | policandru | policandre |
| Articulat | policandrul | policandrele |
| Genitiv-Dativ | policandrului | policandrelor |
| Vocativ | ' | ' |
- suport frumos ornamentat cu mai multe brațe pentru lumânări sau becuri electrice, care se atârnă de tavan; lustră; candelabru.
Traduceri
Traduceri