policandru

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din neogreacă polikándelon.

Pronunție

  • AFI: /po.li'kan.dru/


Substantiv


Declinarea substantivului
policandru
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ policandru policandre
Articulat policandrul policandrele
Genitiv-Dativ policandrului policandrelor
Vocativ ' '
  1. suport frumos ornamentat cu mai multe brațe pentru lumânări sau becuri electrice, care se atârnă de tavan; lustră; candelabru.


Traduceri