De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din latină pollicaris.
Substantiv
Declinarea substantivului
policar |
| m. |
Singular |
Plural |
| Nominativ-Acuzativ |
policar |
policari |
| Articulat |
policarul |
policarii |
| Genitiv-Dativ |
policarului |
policarilor |
| Vocativ |
' |
' |
- degetul mare al mâinii.
