polignire
Etimologie
Din poligni.
Pronunție
- AFI: /po.lig'ni.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului polignire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | polignire | poligniri |
| Articulat | polignirea | polignirile |
| Genitiv-Dativ | polignirii | polignirilor |
| Vocativ | polignire, polignireo | polignirilor |
- acțiunea de a poligni și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri