polipier

română

Etimologie

Din franceză polypier.

Pronunție

• AFI: /po.li.pi'er/

Substantiv

Declinarea substantivului polipier
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	polipier	polipieri
Articulat	polipierul	polipierii
Genitiv-Dativ	polipierului	polipierilor
Vocativ	polipierule	polipierilor

1. masă calcaroasă formată din scheletul polipilor din aceeași colonie.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online