politomie
română
Etimologie
Din franceză polytomie.
Pronunție
- AFI: /po.li.to'mi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului politomie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | politomie | politomii |
| Articulat | politomia | politomiile |
| Genitiv-Dativ | politomiei | politomiilor |
| Vocativ | politomie | politomiilor |
- (log.; rar) diviziune în mai multe părți a unui subiect, a unei clasificări etc.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online