pomeni

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din slavă pominĕti.

Pronunție

  • AFI: /po.meˈni/


Verb


Conjugarea verbului
(se) pomeni
Infinitiv a (se) pomeni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) pomenesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) pomenească
Participiu pomenit
Conjugare IV
  1. (v.intranz. și tranz.) a aminti de cineva sau de ceva (în treacăt), fără a insista; a aduce (intenționat) vorba despre cineva sau despre ceva.
  2. (v.refl. impers.) a se menționa lucruri, fapte a căror amintire se transmite (oral sau în scris) din generație în generație.
  3. (v.tranz. și intranz.) a ține minte, a-și aduce aminte, a-și aminti.
    Mă va pomeni de bine.
  4. (v.tranz.) (înv. și pop.) a aniversa, a comemora, a sărbători.
  5. (v.tranz.) a apucavezi ceva (important), a trăi în timpul unui eveniment sau într-o anumită perioadă.
  6. (v.tranz.) a vedea sau a întâlni o persoană, un fenomen, o situație.
    Unde s-a mai pomenit așa ceva?
    Așa ceva nu s-a mai pomenit.
  7. (v.refl.) a se afla, a se vedea (pe neașteptate) în fața cuiva sau a ceva care provoacă surpriză sau uimire, ori într-o situație neașteptată.
    S-a pomenit încolțit de creditori.
  8. (v.tranz.) (în ritualul creștin) a rosti numele cuiva în cadrul unui serviciu religios, pentru a atrage harul divinității asupra lui, pentru a obține iertarea păcatelor lui etc.
    A pomeni morții.
  9. (v.refl. și tranz.) (pop.) a (se) trezi din somn.

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • Are să mă pomenească = amenințare prin care cineva este avertizat că va avea de suferit pentru cele săvârșite
  • Nici că se pomenește! (sau unde se pomenește?) = nici vorbă, nici pomeneală
  • Te pomenești că... = poate că..., se poate întâmpla că...; nu cumva...


Traduceri

Etimologie

Din pomană.

Pronunție

  • AFI: /poˈme.ni/


Substantiv

  1. forma de plural nearticulat pentru pomană.

Referințe