porte-bonheur

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză porte-bonheur.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

  1. obiect considerat ca aducător de noroc celui care îl poartă; talisman.


Traduceri

Referințe