poslețire
Etimologie
Din posleți.
Pronunție
- AFI: /pos.le'ʦi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului poslețire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | poslețire | poslețiri |
| Articulat | poslețirea | poslețirile |
| Genitiv-Dativ | poslețirii | poslețirilor |
| Vocativ | poslețire, poslețireo | poslețirilor |
- acțiunea de a posleți și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri